Modernizarea școlii pe „cheta” părinților | Liceu din Constanța, reabilitat de 15 ani pe banii părinților: Eu am reparat vreo patru clase de când sunt copiii acolo în școală și totuși… școala ce face pentru elevi? / Vine un timp când te saturi

Din cauza lipsei fondurilor alocate de stat, părinții se văd nevoiți să investească an de an pentru condițiile copiilor, însă acest lucru creează divergențe între părinți și uneori chiar duce la stigmatizarea unora dintre elevi. Nu toți au banii necesari pentru reparațiile sălilor, fapt care provoacă discuții nenumărate.

Între timp, profesorii și conducerea instituțiilor de învățământ asistă pasivi la această stare de fapt și, chiar dacă nu cer bani de la părinți, nu iau nici o măsură pentru ca lucrurile să se schimbe.

Mediafax a intrat în posesia unor discuții de pe un grup de Whatsapp al părinților unor elevi de la Colegiul Național de Artă „Regina Maria” din Constanța, unde sunt expuse toate aceste situații și mai mulți părinți, sub protecția anonimatului, au relatat întreaga poveste.

„Nu ne dorim ca ai noștri copii să fie stigmatizați cum a fost fetița de la Liceul Traian care a refuzat să plătească fondul școlii”, și-au argumentat părinții dorința ca până și clasa din care fac parte copiii lor să rămână anonimă.

Se vorbește despre suma de 100 de lei pe care fiecare părinte trebuie să o dea pentru cumpărarea unei table magnetice, a unui retroproiector și pentru zugrăvirea sălii de clasă.

În discuții se observă că unii părinții au rolul clar stabilit de „coordonatori” ai colectării și direcționării banilor strânși de la elevi. De cele mai multe ori aceștia sunt și cei care au inițiativa renovării și mobilării claselor și își argumentează decizia în fața celorlalți părinți invocând profesorii care spun că sunt necesare diferite investiții:

„În primul rând, după cum am mai spus clasa are nevoie de un retroproiector. Suntem totuși în 2019, iar tehnologia este la un nivel mai avansat deci în «consecință» trebuie și noi să ne adaptăm. Sunt profesori care consideră că este de ajutor un material de acest gen pentru ca ora să fie mai interactivă. În al doilea rând, copiii și-au exprimat dorința de a renova și de a înfrumuseța noua sală de clasă deoarece urmează să stea acolo pentru următorii 3 ani. Pentru început este nevoie de draperii, nu doar pentru confortul lor, dar și pentru că retroproiectorul necesită un anumit nivel de lumină. De asemenea este nevoie de o tablă nouă pentru a înlocui table cu cretă…”

Apar imediat și reacțiile părinților care nu sunt de acord să se impună anumite sume de bani și se propune ca fiecare să contribuie cu ce sumă poate și doar dacă există această disponibilitate financiară, având în vedere că mulți elevi sunt beneficiari ai burselor sociale, tocmai din cauza veniturilor reduse din familii:

„Bună seara. Având în vedere că avem deja 800 de lei la fondul clasei, nu cred că este normal să impunem o sumă. Facem un deviz cu ce este imperios necesar și apoi hotărâm suma. În decursul a 12 ani de școală a copiilor mei la CNA, am făcut investiții în clase și nu sunt singura! Sunt copii care iau burse sociale deoarece părinții nu se pot descurca financiar. Cine poate și dorește dă cât poate și dorește!”

„Bună dimineața, scuze că întreb până pe ce dată trebuie să depun actele pentru bursă cu venituri mici?”

Sumele impuse părinților nu sunt deloc derizorii și, deși s-a adus în discuție imposibilitatea unor elevi de a contribui la strângerea de fonduri, părinții care inițiază diferite investiții fac presiuni asupra celor care nu au reușit să plătească:

„Referitor la cei 100 lei care trebuiau strânși, au dat doar 4 copii. Tabla și proiectorul sunt urgente”.

„Dacă nu se poate da suma toată de odată puteți trimite și parțial. Am vrea ca până la sfârșitul lunii să facem și achizițiile. Dna dirigintă ne ajută cu detalii tehnice de la alte clase (referitor la tablă) și eventuale contacte (furnizori). Între timp încercăm să aflăm prețuri… dar sunt vorbe, neavând buget”.

Un părinte aduce în discuție faptul că a avut mai mulți copii care au studiat la același colegiu și că a renovat clasa fiecăruia, ba chiar de fiecare dată când aceștia se mutau în alte săli, și se întreabă „ce face școala pentru ei” în tot acest timp? Apar tensiuni între părinții care vor ca fiecare să contribuie cu cât poate și cei care vor sumă egală pentru toată lumea, ca să nu apară discuții. Tensiunile se sting repede, însă, pentru că unul dintre părinți anunță că „nu a găsit mână de lucru”, iar văruitul și reparațiile clasei trebuie făcute într-un weekend de părinți voluntari, iar curățenia de copii. Abia așa se mai domolește puțin dialogul:

„Și ar mai fi multe de modificat prin clasă, că eu una am reparat vreo 4 clase de când sunt copiii acolo în școală și totuși… școala ce face pentru elevi…?”

„Și iar nu este corect, ori stabilim o sumă pentru toți ori… asta este, nu mai facem nimic”.

„Eu am dat mereu cât s-a stabilit și nu am comentat, dar… vine un timp când te saturi”.

„Bună ziua. Nu am mai găsit mână de lucru. Ar mai fi două variante: 1. Să facem câțiva părinți reparațiile în clasă, văruitul și vopsitul. 2. Copiii să facă văruitul și vopsitul după ce 1-2 părinți fac reparațiile. Într-o sâmbătă sau duminică. Precum și curățenia n-ar strica să fie făcută de copii împreună cu 2-3 părinți, pentru a se simți implicați. Aștept părerile voastre”.

Unul dintre părinții care au acceptat să vorbească cu reporterul Mediafax a declarat că nu consideră normal să se impună strângerea unor anumite sume pentru că unele familii nu își permit efectiv să contribuie, iar atunci copiii lor sunt stigmatizați și uneori făcuți de rușine public. Părintele a mai povestit că, în unele cazuri, investițiile sunt cerute chiar de profesori care știu ce elevi contribuie și ce elevi nu:

„Acum a venit un părinte și ne-a impus, nouă părinților, să dăm o sumă din start, acum, într-o săptămână, că o profesoară vrea videoproiector. Inițiativa a fost luată ulterior de un părinte. Se pune problema că și copilul lui are niște beneficii de la profesorii respectivi. Eu dacă nu dau banii impuși, profesorii știu că ăla nu a dat, că maică-sa nu a vrut să dea. În momentul în care majoritatea părinților dau banii și tu nu ai dat, deja ești arătat cu degetul, uite, maică-sa nu a vrut să dea (…) Nu este corect să se impună o sumă oamenilor care poate nu au posibilități. Unii dintre părinți fac cereri de burse sociale, cer de la stat niște bani pentru copii, dar în schimb ei la rândul lor trebuie să dea bani înapoi la stat, pentru tablă, scaune, retroproiectoare și ce ar trebui să mai cumpere școala”.

Un alt părinte povestește cum pe grupurile de Whatsapp ale clasei sunt incluși și diriginții care văd discuțiile dintre părinți, inclusiv momentele în care unii dintre aceștia se plâng de lipsa resurselor financiare, însă niciun profesor nu intervine în apărarea acestora sau nu oprește în vreun fel discuția despre bani:

„Aceste mesaje sunt văzute și de diriginți, pentru că sunt grupuri de Whatsapp ale claselor. Iar diriginții nu zic absolut nimic. Nu au nicio reacție. Faptul că nu au reacții arată că sunt de acord într-un fel (…) Copilul meu deja vine acasă și îmi spune că se strâng bani, uite ăla dă, ăla dă… și se vede o răcire, pentru că vorbesc între ei copiii”, a mai spus părintele.

Un alt părinte, care a avut mai mulți copii la același colegiu, a explicat faptul că școala nu a investit niciodată în clasele elevilor, cu excepția unor bănci, iar în ultimele două decenii tot mobilierul, dotările și renovările au fost făcute cu banii părinților:

„Școala nu a investit niciodată în clase. Niciodată. În afară de câteva bănci pe care le-au cumpărat… De 15 ani nu s-a investit. S-a făcut și o sală media în trecut, tot pe banii părinților. Am dat o groază de bani. Așa merge sistemul, ăsta este «sistemul de învățământ gratuit». Intră copilul în clasa I, cea mai urâtă clasă, pentru că se știe că nou-veniții amenajează clasa. Intră în clasa a cincea, din nou. Și tot așa. Dăm clasele cele mai urâte la clasa I și la clasa a cincea, că e tură nouă de elevi care investesc în clasă. Și începe: pus parchet, draperii, jaluzele, zugrăvit, vopsit și alte chestii (…) Noi suntem de vină, părinții, pentru că normal ar fi trebuit să facem referat, cum se face la orice instituție publică: Clasa este deplorabilă, nu se poate sta în ea, vă rog amenajați-o”, a mai spus părintele unui elev de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța.

Contactat telefonic de Mediafax, directorul instituției, Carmen Chilea, spune că nu a cerut niciodată bani de la elevi pentru instituție, că inițiativele aparțin părinților și că școala oricum nu are banii necesari pentru că nu primește fonduri suficiente de la instituțiile abilitate: „Toți părinții care au făcut modernizări la clasă au făcut prin asociația lor de părinți, nu le-a cerut nimeni niciun ban. Nu am cerut eu bani ca să fac ceva în școală. De foarte mulți ani nu se cer bani pentru nimic. Există o asociație a părinților și ei hotărăsc dacă vor să contribuie cu ceva, și cu ce anume (…) Sigur că am cerut fonduri pentru așa ceva (de la instituțiile abilitate, n.red.), dar pe vară nu au venit bani pentru zugrăveli. Am reușit să facem câte ceva din ce bani mai aveam noi, atâta cât s-a putut face. Trebuie să fie fonduri foarte multe ca să poți face o igienizare și o modernizare a claselor așa cum ar trebui să fie. Asta este utopic. Nu are cine să ne dea nouă fonduri pentru așa ceva. Nu există fonduri nici pentru reabilitarea claselor, nici pentru reabilitarea clădirii. Și clădirea are multe probleme, cade tencuiala pe exterior. Sunt multe, multe probleme, nu numai clasele. Până la urmă în clase dai un var, este curat, vopsești băncile și principalul este să fie curat. Sigur că mulți părinți nu se mulțumesc numai cu atât și vor mai mult. Acum eu nu am de unde să le ofer mai mult, că dacă aș avea, cu tot dragul, cine n-ar vrea să aibă o școală să o întorci după soare?”.

Cât despre situația în care părinții nu pot contribui cu sumele de bani impuse, directorul a spus că nu merge la ședințele acestora ca să discute și că tocmai ca să nu existe discuții și să nu se interpreteze implicarea în vreun fel a acesteia sau a corpului profesoral, de toate aceste aspecte se ocupă o asociație a părinților.

„Păi și eu ce să fac? Eu știu ce vorbesc ei la ședințele lor? Deci eu nu am nicio treabă cu comitetul de părinți nici pe clasă, nici pe școală. Eu mă duc, le prezint planul de activitate, pe ei îi las să își facă alegeri pentru reprezentant în Consiliul de Administrație, dar în rest noi nu avem nicio implicare în adunările comitetelor de părinți, deci chiar nu știu ce vorbesc ei, ce fac, și dacă sunt de acord sau nu sunt de acord unii cu alții (…). Diriginții pe Whatsapp cu părinții au alte probleme de discutat, nu cred că discută probleme de genul ăsta, că nici diriginții nu sunt amestecați în treaba asta, niciun cadru didactic. Eu nu știu că există aceste grupuri, că diriginții s-au băgat în aceste discuții, eu știu că treaba părinților este treaba părinților, și asta de foarte mulți ani. Nimeni nu le-a cerut nimic, nimeni nu le-a impus nimic. Sunt ani de zile, eu acum sunt director, dar am fost director adjunct, deci sunt vreo cinci ani de zile de când se știe clar și noi nu ne-am mai băgat pe problemele părinților. Tocmai din acest motiv. Nici pe banchete, nici pe absolut nimic. Este treaba lor ce fac. Dacă vor să facă, să facă, că nu le spunem noi să nu facă, dacă vor ei, e treaba lor, cum s-au înțeles, cu cine, sau că nu se înțeleg, asta deja mă depășește. Au comitet, au asociație, ei se organizează, ei știu”, a declarat pentru Mediafax Carmen Chilea, directorul Colegiului Național de Arte „Regina Maria”.

Sorin Mihai, inspector școlar general al județului Constanța, a declarat pentru Mediafax că nu poate controla deciziile luate de părinți.

„Dacă inițiativa este a părinților, respectiv a asociației de părinți care poate să își stabilească printre obiective așa ceva… Pe mine mă interesează dacă există vreo presiune sau vreo atitudine a vreunuia dintre colegii mei, respectiv cadre didactice, director. Punctul meu de vedere va fi mereu același: directorii și profesorii nu trebuie să se implice în niciun fel în strângerea de fonduri sau în încurajarea sau obligarea părinților în a strânge fonduri, iar aceste practici sunt în afara legislației în vigoare. Asociația de părinți își are un alt statut, deciziile dumnealor sunt undeva în afara putinței noastre de a interveni. Ceea ce decid dumnealor este treaba dumnealor. Despre lipsa de fonduri, ce să spunem: e vorba de administrație publică locală, dar și acolo mă interesează să văd dacă s-au făcut solicitări în acest sens din partea directorului. Nu trebuie ca elevii să aibă de suferit din aceste situații și aici vom interveni noi dacă există derapaje. Discuția o aflu de la dumneavoastră, nu mi s-a pus în vedere, în mod normal trebuia să fiu informat, dar voi solicita un punct de vedere al directorului și mă voi lămuri și voi putea să vorbesc în cunoștință de cauză”, a spus Sorin Mihai.

În luna octombrie, o elevă a Liceului Traian din Constanța a făcut publică o listă cu sumele strânse de fiecare clasă pentru fondul școlii. În urma mediatizării cazului, eleva a declarat că a fost amenințată, iar mulți părinți au solicitat ca aceasta să fie sancționată.